Let it change.

Mi-a luat ceva să mă hotărăsc să scriu din nou pe blog, nu din cauză că nu îmi place și nu fac asta din pasiune. Sunt genul ăla de persoană care mereu își pune la îndoială propria capacitate și care își creează probleme în minte, chiar dacă ele nu sunt acolo. Cred că ceea ce m-a făcut să dau inapoi a fost când am observat că sunt persoane care de fapt stăteau și citeau ceea ce scriam și nu vorbeam totuși singură, iar asta a făcut să mă simt oarecum vulnerabilă. Sunt o fire introvertită, iar prin expunerea gândurilor mele, online, începeam să ma gândesc tot mai des că oamenii sigur or să mă judece că cine sunt eu de m-am trezit că mie-mi place să scriu, mai ales să-mi fac blog, așadar m-am făcut comodă căutându-mi scuze care să-mi demonstreze că nu mai am timp de așa ceva.

Stând frumos, făcând ceea ce știu eu cel mai bine să fac, și anume să amân ceea ce am de făcut până mă trezesc că nu mai am timp de nimic, mi-a venit gândul că ar trebui să mă reapuc de treaba asta cu blogul. Am zis *ok e doar un gând, aștept sa treacă și aia e*. Ei bine nu a fost doar un “gând trecător”, deoarece incepusem să mă gândesc tot mai des la treaba asta, cel mai probabil intuiția încerca să ma aducă pe calea cea bună😂. Au început apoi cei din jur să-mi atragă atenția că ar trebui să mai postez, iar ceea ce m-a convins cel mai tare să mă reapuc, un fel de cireașa de pe tort, a fost feedback-ul primit de la o prietenă, în urma unui share pe care l-am dat unui articol scris în decembrie anul trecut. Mi-a zis că s-a regăsit în ceea ce scrisesem eu acolo și sigur nu e ea singura, așadar ar trebui să scriu din nou (daca citești, mersi de motivație❤️). Așadar, aici sunt, făcând ceea ce-mi place, cu mai multă poftă chiar.

Crăciunul ăsta nu am făcut nimic altceva decât să stau cu familia, în pat, mâncând cât mai multe dulciuri. E primul an în care de sărbători îmi petrec doar câteva zile alături de ei.

Pe cât de minunate au fost zilele astea, pe atât de repede au trecut și m-au făcut să realizez cât de mult m-am schimbat și evoluat în ultimii 3 ani de când am plecat cu traista plină de speranțe la facultate și am început să conștientizez ceea ce îmi era cel mai frică, că devin tot mai adult pe zi ce trece. Defapt adult nu e cuvântul potrivit, deoarece eu îl percep a fi cu totul altceva fată de ceea ce sunt și voi fi.

A fi adult, în viziunea mea reprezinta acei oameni nefericiți care au încetat să mai observe lumea ce îi inconjoară și minunațiile ei, acei oameni preocupați tot mai mult de lucruri neimportante, care le aduc fericire de moment precum locul de muncă, îi percep ca pe niște oameni care sunt vii, dar care au uitat să trăiască.

Eu, voi fi mereu un copil mare, cu vise o grămada, gata să recoltez mereu ce e mai bun din experiențele pe care mi le are de oferit viața, bucurându-ma de cele mai mici chestii care-mi ies în cale.