Datorita haosului din capul meu din ultima perioada mi-a fost destul de greu, aproape imposibil sa ma concentrez pe toate lucrurile frumoase din viata mea si din jurul meu. O mare piedica pe care mi-am pus-o a fost aceea de a imi lua libertatea de exprimare, datorita uneia din cele mai mari frici ale mele, de a fi vazuta exact cum sunt. Asadar si prin urmare, atentia mea sporita era asupra lucrurilor nesemnificative care imi consumau cea mai mare parte din energie.
M-am inchis in lumea fantastica din capul meu, si desi este acea vorba cum ca cel mai mult timp il petreci in mintea ta, deci sa il faci un loc placut de a fi, mie mi-a iesit fix opusul. Eram atat de prinsa in gandurile mele si pe derularea lor constanta, incat m-am desprins cu totul de la realitate. Nu am facut asta din cauza ca realitatea nu coincide cu ceea ce imi doresc, din contra. Cu cat am reusit sa imi ating din scopuri, cu atat mi-am setat altele mult mai inalte, rezultand in mine o frustrare si nemultumire ca nu reusesc sa ajung la ele intr-un timp foarte scurt, dar cel mai important mi-a furat sentimentul de satisfactie pentru scopurile deja atinse. Desi in mare parte, m-am exprimat la trecut, este o chestie cu care ma aflu zilnic in razboi, in mod constient sau inconstient. Because that’s how tricky the mind is.
Intr-un final toate astea au dus la un low-self esteem, sau mai bine spus, la constatarea ca self esteemul pe care il am despre mine este raportat nu la ceea ce sunt cu adevarat, ci la niste iluzii adunate de-a lungul timpului. As by now, lucrez la a ramane focusata pe ceea ce am in prezent, si sa inaintez, cu rabdare, spre viitoarele scopuri, fara a ma pierde in micile esecuri.
Mai jos, my two personalities wanted to say hi.
DIANA FERARIU 
Lasă un comentariu