timeless

Anul trecut pe vremea asta eram intr-o lupta cu stresul pentru licenta. De atunci si pana acum multe s-au schimbat. Atat in ceea ce priveste situatia actuala de afara, cat si in ceea ce ma priveste pe mine personal.

Dupa terminarea facultatii am avut un moment de ratacire in care am incetat sa mai fac lucrurile care imi aduc o stare de bine, iar cu ocazia acestei izolari si cu atat de mult timp de gandit, am reusit sa ma regasesc.

Am citit o chestie foarte draguta, pe care as vrea sa o share-uiesc aici, un fel de povestioara.

Intr-o zi, un taran isi cumparase un cal, iar vecinii entuziasmati au venit sa il felicite, spunandu-i ca este foarte norocos sa detina acest cal. Raspunsul taranului a fost unul foarte simplu: “vom vedea”. La cateva zile calul a fugit de acasa, iar oamenii din sat i-au spus ca este un ghinion ceea ce a patit, raspunsul taranului fiind acelasi, “vom vedea”. In cele din urma calul s-a intors inapoi la stapan, dar nu singur, ci cu inca doi cai salbatici langa el, iar satenii i-au spus acestuia ca, din nou, are noroc, urmand apoi acelasi raspuns. Fiul taranului incercand sa imblanzeasca unul din acei cai salbatici, a cazut fracturandu-si piciorul, acest lucru fiind privit de catre vecini ca un ghinion. Zilele urmatoare, deoarece incepuse razboiul armata venise in sat pentru a lua persoanele tinere si apte pentru lupta. Deoarece fiul taranului avea piciorul rupt, nu a putut fi luat de catre armata si a ramas alaturi de tatal sau acasa.

Invatatura acestei povestioare, din perspectiva mea este ca, ar trebui sa incetam sa mai catalogam tot ceea ce ni se intampla drept bun sau rau, noroc sau ne-noroc. Fiecare lucru care ni se intampla, se intampla pentru ca noi sa ajungem mai aproape de scopul nostru, asadar ar trebui sa ne antrenam mintea sa se bucure de orice moment pe care il avem la dispozitie.

Am decis sa ma imprietenesc cu aceasta situatie in care ne aflam, si sa profit de ea cat pot. Aveam multe idei in ceea ce priveste viitorul, dar putina incredere in mine. Acum am multe idei dar si multa incredere, stiind incotro vreau sa ma indrept si cunoscandu-mi capacitatile.

Inca o chestie pe care am invatat-o in aceasta perioada, care inainte imi dadea batai de cap, este cum sa fac fata starilor nu la fel de bune. Pur si simplu constientizand ce simt si lasand acele sentimente sa existe, fara sa ma lupt cu ele. Totul e temporar, de aceea ar trebui sa savuram fiecare moment cat de bine putem.

A da, si printre chestiile mentionate mai sus despre care am spus ca am incetat sa le fac desi ma fac fericita, sunt pozele si scrisul. So here I am again. Me being me.