perspective/pəˈspɛktɪv/

E acel timp din an cand se aliniaza astrele, iar eu reusesc sa scriu. Cred ca multa lume o sa rezoneze cu mine aici, so hear me out. Am realizat cat de mult traiesc in capul meu, pierduta in ganduri care nu rezoneaza cu realitatea.

Cred ca multi ne bazam pe faptul ca daca vom arata intr-un anume fel, atunci vom fi multumiti si fericiti. Mi-am dat seama de asta auzind multe persoane „plangandu-se” de modul cum arata, iar in urma incercarilor mele de a acorda un boost de incredere (because that’s what I like to do) sa aud „dar tu esti slaba si frumoasa”. No, aici e si problema mea, problema de perceptie pe care o am asupra mea. Unii cred ca in momentul in care vor avea anumite aspecte ale corpului la care viseaza vor descoperi si ce inseamna fericirea. Jokes on you.

Obisnuiam, uneori mai obisnuiesc, sa ma asociez cu ganduri de genul. Sunt perfectionista, iar defectele erau singurele chestii la mine pe care le vedeam si cu care ma identificam, pana am realizat cat de mari le fac eu de fapt sa para, in mintea mea. Realitatea e complet alta. Chestia este ca, daca fugim dupa fericire crezand ca o vom atinge atunci cand aratam cam cum se arata toata lumea din social media, „flawless”, o sa tot fugim mult si bine ca nu o sa o prindem.

De obicei lumea judeca in functie de propriile insuficiente. Nu are legatura cu tine personal, so, enjoy the ride. Cea mai mare satisfactie vine din interior, cand inveti sa te detasezi de parerile exterioare si incepi sa lucrezi la felul cum te vezi pe tine, cu adevarat. Ce e mai greu, e atunci cand apare din nou gandul ca „I’m not good enough”, sa nu ne asociem cu el. Daca nu ii acorzi unui gand importanta, la un moment dat dispare. E la fel si in cazul asta.

Iar acum, intrebarea mea este, ce te opreste din a fi fericit cu tine insuti?